pencil-918449_1920

Când m-am apucat să scriu acest articol nu știam dacă să îl încadrez în categoria de Content Writing sau doar să îl las pinned pe HomePage pentru cel puțin jumătate de an. Am o problemă cu o meserie prost înțeleasă de micii sau marii antreprenori (e specifică ambelor categorii), și anume meseria de producător de conținut. Nici măcar nu îi voi spune jurnalist. Chinez de redacție, conțopist, traducător de site-uri din afară, simplu student la jurnalism care trebuie să își plătească și el căminul, dacă vreți.

Dau întruna peste postări de joburi de redactor atât de la publicații cu vechime cât și de la site-uri care au auzit și ele că trebuie să se indexeze cumva fără să scoată bani din buzunar. Nu e o problemă. Nimeni nu vrea să investească două case și trei mașini într-un site. Dar în același timp nu te poți aștepta să rezolvi ceva cu banii cu care nu îți faci nici măcar un plin de benzină.

 

 

Din aceste motive s-au născut business-urile de tip fabrica de continut de unde poți să cumperi (de parcă ai cumpăra șosete de la Piața Veteranilor) câte 10 articole la 100 de lei. Iar baxul de texte primit înseamnă fix 10 articole scrise chipurile pe domeniul pe care îl vrei tu, dar în care ai putea găsi orice mai puțin urme de gramatică și cu siguranță niciun dram de documentare temeinică.

Și cu toate acestea, o fabrică de conținut primește mai mult pe articol decât un om care trebuie să facă documentare, să știe măcar a scrie corect românește (deși la Puterea se cere și engleză foarte bună obligatoriu) și să livreze un minim de șase texte pe zi, ca la finalul lunii să aibă bani de jumătate de chirie într-un apartament la Apărătorii Patriei.

Și articolul să fie original, să fie bine scris, cu condei prin jurul expresiilor cheie, să fie la zi și documentat din trei surse. Așa cum trebuie să fie de fapt un articol. Dar articolul ăsta nu merită să fie mai ieftin decât o legătură de pătrunjel.

Dragi studenți, știu că e greu și complicat și banii de buzunar sunt de mult timp istorie. Dar mai bine decât un job așa, acceptați un intership decent peste vară, fie el și neplătit, dar unde învățați ceva de la niște oameni care nu sunt mai preocupați de 50 de share-uri pe facebook decât de soarta resursei umane din subordine. Și apoi veți avea, cu experiența adunată, posibilitatea de a vă angaja pe un salariu care vă dezlipește măcar stomacul de șira spinării.

Cât despre angajatorii de tipul celor de mai sus, dacă vreți conținut bun, plătiți-l cât face. Pentru că dacă era așa de simplu îl făceați singuri în pauza de prânz. Dacă în patru ore cereți șase articole, atunci voi într-o oră ”la lunch” faceți cel puțin trei.  Dacă aveți pretenția ca pe produsul vostru, clientul să plătească o sumă cât mai mare, tratați-vă la rândul vostru furnizorii așa cum ați vrea să fiți tratați și voi.

 

 

 

Sharing is caring :)
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Written by Olivia
I am always online.